Motivul care a stat la baza acestei decizii se regăseşte într-un decret ce datează din mai 1992. Potrivit acestui decret, menţionarea unor astfel de servicii, prin pronunţarea numelor lor, reprezintă un act de publicitate. De aceea, trimiterile către "Twitter" şi "Facebook" constituie un tratament preferenţial, informează huffingtonpost.co.uk.

Christine Kelly, purtătoarea de cuvânt a Consiulului Superior al Audiovizualului (Conseil Superior de l'Audiovisuel / CSA) din Franţa, a explicat această decizie de interdicţie.

"De ce să avem un tratatement preferenţial pentru Facebook, care valorează miliarde de dolari, când există multe alte reţele de socializare care luptă din greu pentru a fi recunoscute?", a declarat Christine Kelly pentru publicaţia L'Express. "Ar fi o distorsionare a concurenţei. Dacă vom permite ca Facebook şi Twitter să fie citate în direct, vom deschide Cutia Pandorei - alte reţele de socializare vor depune plângeri şi vor spune: «De ce nu noi?»", a adăugat Kelly.

CSA a considerat că "trimiterea telespectatorilor şi a ascultătorilor către pagina online a emisiunii de pe o reţea de socializare, fără a cita acea reţea de socializare, prezintă un caracter informativ". "În schimb, trimiterea telespectatorilor şi a ascultătorilor către acea pagină, menţionând reţeaua de socializare pe care aceasta a fost creată, are un caracter publicitar", care contravine decretului din martie 1992, care "interzice publicitatea clandestină".

În urma acestei decizii, criticile au apărut imediat în blogosferă. Bloggerul Matthew Fraser atribuie noile restricţii tradiţionalei politici franceze de protecţionism, care se manifestă mai ales atunci când este vorba de "răspândirea" culturii americane.

În 2003, Franţa a interzis utilizarea cuvântului "e-mail" în toate documentele şi publicaţiile guvernamentale.