Divorţ la notar, convenţia matrimonială şi custodie comună pentru părinţi după divorţ. Sunt doar câteva dintre modificările importante pe care le aduce noul Cod civil, care va intra în vigoare la 1 octombrie şi care au fost amintite, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă de către preşedintele Tribunalului Satu Mare, judecătorul Rodica Grosoş Maxim, preşedintele secţiei Civile, judecătorul Zita Kiss, şi purtătorul de cuvânt al instanţei, judecătorul Remus Nemeş. Actul normativ prevede înfiinţarea unor instituţii noi, cum ar fi consiliul de familie, care supraveghează modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îndatoririle faţă de minor.
“Noul Cod civil este unul revoluţionar şi modern”
Noul Cod civil aduce modificări semnificative în ce priveşte raporturile de familie. “Este un cod revoluţionar, modern, foarte bun, care adună concepţii moderne în materia dreptului privat”, aşa a caracterizat noul Cod Civil preşedintele Tribunalului Satu Mare, judecătorul Rodica Maxim Grosoş. Aceasta a mai spus că la noul Cod s-a muncit timp de 15 ani, iar rezultatul este unul foarte bun. Noul Cod civil a instituit norme tranzitorii, care prevăd, în esenţă, transformarea secţiilor comerciale existente în secţii civile ori unificarea cu secţiile civile existente.
Printre reglementările noi se numără cele ce privesc relaţiile între soţ şi soţie, dar şi raporturile dintre părinţi şi copiii minori. Un capitol important este cel referitor la divorţ. Actul normativ simplifică mult această procedură. Astfel, dacă până acum cei care voiau să pună punct mariajului erau nevoiţi să se adreseze instanţei de judecată în cazul în care aveau copii minori, de acum înainte soţii care vor să se despartă cu acte în regulă şi au copii mici pot divorţa la notar. Noul Cod civil prevede şi alte tipuri de divorţ, respectiv divorţul administrativ şi în faţa autorităţilor publice locale. În acest mod pot divorţa cei care nu au copii minori şi care se pun de acord asupra numelui purtat după desfacerea căsătoriei şi asupra modului în care îşi împart între ei bunurile comune. Pentru cei care nu reuşesc să ajungă la un numitor comun, rămâne pentru divorţ calea clasică, adică în faţa instanţei de judecată. De asemenea, apar instituţii noi precum locuinţa familiei şi reglementarea logodnei.
Convenţia matrimonială, o noutate
Convenţia matrimonială (contract prenupţial) devine din 1 octombrie document oficial. Conform legii, soţii pot încheia un astfel de contract atât înainte de căsătorie, cât şi în timpul acesteia. Convenţia matrimonială nu poate aduce atingere principiului egalităţii între soţi, autorităţii părinteşti sau transmiterii moştenirii legale. Convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut stabilit dinainte. Nerespectarea acestor dispoziţii se sancţionează cu nulitatea absolută a actului. Convenţia matrimonială se poate încheia înainte de căsătorie şi va produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei, sau în timpul căsătoriei şi atunci va produce efecte de la data prevăzută de părţi sau, în lipsă, de la data încheierii ei. Obiectul convenţiei matrimoniale îl constituie regimul matrimonial pe care soţii îl aleg ca alternativă la regimul matrimonial legal.
Preşedintele secţiei Civile, judecătorul Zita Kiss, a declarat în cadrul conferinţei de presă că o instituţie nou introdusă în cadrul capitolului privind convenţia matrimonială este “clauza de preciput”, adică dreptul de a lua unul sau mai multe bunuri înainte de partaj. Astfel, prin convenţia matrimonială se poate conveni ca soţul supravieţuitor să preia, fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate. Această clauză poate fi stipulată în favoarea ambilor soţi sau doar a unuia dintre ei.
Custodie comună după divorţ
O altă noutate introdusă în Codul civil este cea legată de exercitarea autorităţii părinteşti după desfacerea căsătoriei. Astfel, conform noului act normativ, regula este aceea că, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi. Părinţii se pot înţelege asupra locuinţei copilului după divorţ, iar dacă nu se înţeleg instanţa de tutelă stabileşte unde va locui copilul după desfacerea căsătoriei părinţilor, ţinând cont de interesul minorului. În cazul în care există motive întemeiate, instanţa poate acorda custodia doar unuia dintre părinţi, iar în cazuri cu totul excepţionale instanţa de tutelă poate decide ca minorul să fie încredinţat altor rude, altor familii sau poate fi dus într-o instituţie de ocrotire, atunci când părinţii nu se dovedesc capabili să aibă grijă de ei.
De asemenea, noul Cod civil introduce o noţiune nouă şi în ceea ce priveşte plata “pensiei alimentare”. Astfel, dacă sunt motive temeinice, instanţa de tutelă poate decide ca întreţinerea plătită de unul dintre părinţi pentru creşterea copilului să fie achitată anticipat, prin plata unei sume care să acopere nevoile de întreţinere ale copilului pe o perioadă mai lungă sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreţinerea.
Preşedintele secţiei Civile a mai spus că judecătorul învestit cu o problemă referitoare la un minor va soluţiona toate cererile înaintate care privesc respectivul minor. “Judecătorul se va ocupa de respectivul caz până la finalizarea lui”, a mai spus judecătorul Zita Kiss.
Noul Cod civil prevede de asemenea introducerea unei noi instituţii, respectiv consiliul de familie, un organ cu rol consultativ, fără personalitate juridică, constituit de instanţa de tutelă, care supraveghează modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle faţă de persoana şi bunurile minorului în cazul în care ambii părinţi ai copilului sunt decedaţi, necunoscuţi sau li s-au ridicat drepturile părinteşti. Cu alte cuvinte, dacă membrii acestui consiliu constată că tutorele acţionează în defavoarea copilului, ei pot face plângere cu privire la faptele păgubitoare pentru minor sau pot promova acţiune în anulare a actelor de dispoziţie sau care depăşesc dreptul de administrare făcute de tutore.
Consiliul de familie stabileşte suma anuală necesară întreţinerii minorului şi administrării bunurilor sale şi poate modifica această sumă. Consiliul de familie este format din trei membri care pot fi rude sau afini ai minorului, iar în lipsă de rude sau afini în acest consiliu sunt numite persoane care au avut legături de prietenie cu părinţii minorului sau care manifestă interes pentru situaţia acestuia. Totodată, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de execiţiu. “Practic, este asimilat majorului, este vorba despre emanciparea juridică a minorului”, a exemplificat judecătorul Zita Kiss.
