Prin diverse tertipuri la limita legalităţii, sătmăreanul Nicolae Iankovich riscă să rămână atât fără castelul moştenit de la bunicul său cât şi fără casă pentru simplul motiv că a avut încredere într-un om de afaceri băimărean, care a pozat într-un investitor serios, pasionat de artă. Sătmăreanul a primit un avans de 100.000 de euro pentru castelul din Pomi, iar acum trebuie să-i dea omului de afaceri Angela Crăciun suma de 400.000 de euro pe motiv că n-ar fi respectat clauzele convenţiei încheiate între părţi. De fapt, băimăreanca Angela Crăciun n-a avut de gând niciodată să cumpere castelul la preţul de 400.000 de euro, ci doar să obţină despăgubirile, în valoare tot de 400.000 de euro, invocând constant nerespectarea prevederilor contractuale. Tribunalul Satu Mare a făcut jocurile omului de afaceri băimărean, dispunând ca sătmăreanul Iankovich să-i plătească 400.000 de euro pentru nimic.
Un client pentru castelul moştenit
Castelul de la Pomi i-a aparţinut lui Uifalusy Miklos. Din familie mai e în viaţă nepotul proprietarului de pe vremuri, Nicolae Iankovich. Castelul Tholdy a fost construit în secolul al XVII-lea de către o familie de ofiţeri din armata maghiară. Domeniul se întindea pe 20 de hectare, avea un parc cu plante rare şi un lac frumos amenajat. Comuniştii au transformat castelul în casă de copii. În 1997, moştenitorului i s-au dat despăgubiri de 270 milioane lei vechi atunci când l-a revendicat. În 2005, a apărut legea care le dădea dreptul moştenitorilor să-şi revendice clădirile în natură. Iankovich a făcut şi el o astfel de solicitare. A restituit statului banii primiţi în 1997 şi i s-a retrocedat în natură castelul şi imobilele aparţinătoare.
În 2007, Nicolae Iankovich a fost contactat de băimăreanca Angela Crăciun, care s-a arătat interesată să cumpere castelul din Pomi cu suma de 400.000 de euro. Acesta s-a prezentat ca un prosper om de afaceri, investitor serios, pasionat de artă, dornic să investească în istoria României.
O clauză penalizatoare de 400.000 euro
În 25 mai 2007, Nicolae Iankovich a încheiat cu Angela Crăciun o promisiune de vânzare cu opţiune de cumpărare asupra castelului din Pomi. Preţul înscris în act era de 400.000 de euro, din care Angela Crăciun a virat o primă tranşă de 100.000 de euro. Profitând de naivitatea lui Iankovich, băimăreanca a inclus în contract şi o clauză penalizatoare, potrivit căreia “în cazul în care promitentul vânzător încalcă dispoziţiile promisiunii de vânzare sau refuză să se prezinte, astfel cum este stabilit în prezenta promisiune de vânzare, la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare- cumpărare nu se încheie din orice alt motiv imputabil promitentului vânzător, acesta va plăti beneficiarului promisiunii o despăgubire egală cu preţul imobilului”, adică 400.000 de euro. Crezând că are de-a face cu un cumpărător de bună credinţă, Iankovich nu a dat importanţă acestei clauze.
Iankovich a obţinut dreptul de proprietate asupra castelului în 7 iulie 2007, efectuând imediat întăbularea acestuia în Cărţile Funciare. În scurt timp, Angela Crăciun şi-a înscris în CF dreptul de ipotecă pentru suma de 100.000 de euro şi interdicţia de înstrăinare a imobilului. În 2008, băimăreanca l-a notificat, prin executor judecătoresc, pe Iankovics, să se prezinte în 21 iulie la cabinetul unui notar public din Bucureşti în vederea încheierii contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică. Iankovich i-a răspuns că este de acord cu autentificarea contractului la data stabilită, însă la sediul oricărui birou notarial de pe raza judeţului Satu Mare.
Tertipuri pentru obţinerea despăgubirilor
Abia atunci a înţeles Nicolae Iankovics că Angela Crăciun nu are de gând să cumpere castelul, ci doar să se folosească de clauza penalizatoare pentru a obţine de la el suma de 400.000 euro. În perioada 2008 – 2009, avocaţii băimărencei au cerut de trei ori cereri de ordonanţe pentru somaţii de plată a sumei de 400.000 de euro, toate respinse de Tribunalul Satu Mare. Întrucât Angela Crăciun a refuzat să i se restituie avansul de 100.000 de euro, dar şi să achite diferenţa de 300.000 de euro, Iankovich a dat-o în judecată în 2009, solicitând Tribunalului Satu Mare să se pronunţe asupra executării sau desfiinţării contractului. Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea, decizie contestată în prezent la Curtea de Apel Oradea.
În 2010, Angela Crăciun l-a dat în judecată pe Iankovich, solicitând Tribunalului Satu Mare să dispună desfiinţarea convenţiei privind promisiunea de vânzare cu opţiunea de cumpărare şi să-l oblige la plata sumei de 400.000 de euro, conform clauzei penalizatoare, cu titlu de despăgubiri. Procesul intentat de Iankovich la Curtea de Apel a fost suspendat până la soluţionarea acestei cauze. Băimăreanca a invocat faptul că Iankovici nu a respectat termenul de 15 zile pentru a o notifica despre dobândirea dreptului de proprietate. Cu toate acestea, Crăciun şi-a înscris în CF dreptul de ipotecă pentru suma de 100.000 de euro şi interdicţia de înstrăinare a imobilului. Crăciun a invocat şi faptul că imobilele cumpărate ar fi în stare avansată de degradare, cu toate că acest lucru nu este imputabil proprietarului, iar înainte de perfectarea antecontractului a inspectat castelul din Pomi şi imobilele aparţinătoare. De asemenea, a invocat şi faptul că două imobile ar fi în proprietatea Consiliului Judeţean, deşi acestea au fost preluate de Iankovich. Prin sentinţa civilă nr.3515/2011, pronunţată în şedinţa publică din 28 octombrie 2011, Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea Angelei Crăciun, dispunând desfiinţarea convenţiei dintre părţi şi obligarea lui Nicolae Iankovich la plata unor despăgubiri în valoare de 400.000 de euro.
Curtea de Apel Oradea, ultima speranţă
Nicolae Iankovich a rămas consternat de această sentinţă. “Nu pot să înţeleg cum este posibil ca să fiu obligat să achit pentru nimic 400.000 de euro unei persoane care n-a avut niciodată de gând să respecte contractul şi să cumpere castelul moştenit de mine de la bunicul. Nu degeaba a inclus clauza respectivă în contract, folosindu-se de naivitatea mea. Singurul ei scop a fost să mă înşele cu suma de 400.000 de euro. Revoltător e faptul că instanţa a ajutat-o să-şi ducă planul la îndeplinire”, ne-a declarat Iankovich. “Anul trecut, când am avut un client serios pentru castel şi am vrut să-i dau înapoi avansul, a trimis imediat la mine un avocat, solicitând să ne împăcăm. Bineînţeles, toată faza a ţinut până când am ratat clientul. Acum risc să-mi ia şi castelul, pe care îl vor putea evalua la un preţ cât mai scăzut, respectiv să rămân şi fără casă, pentru a acoperi întreaga sumă decisă de instanţă”, a adăugat Iankovich. În plus, Angela Crăciun l-a lăsat şi fără blazoanele nobiliare ale familiei. “Această femeie ne-a luat până şi blazoanele familiei. Mi-a spus că vrea să facă copii după ele pentru a le pune pe castel. Acum nu mai recunoaşte că i le-am dat”, spune Iankovich. Singura sa speranţă o constituie corectitudinea magistraţilor Curţii de Apel Oradea. Sătmăreanul a atacat decizia Tribunalului Satu Mare, următorul termen fiind fixat pentru data de 16 februarie.
Potrivit presei maramureşene, Angela Crăciun este doar un miliardar de carton, care a spoliat statul român de milioane de euro. Lovitura vieţii ei a dat-o în anul 1999, când a cumpărat de la stat pe bani mărunţi SC Maralact Baia Mare, singura fabrica de procesare a laptelui din judeţul Maramureş. După cinci ani a reuşit să scape de ea, vânzând-o pe bucăţi. Apoi a vândut şi terenul pe câteva milioane de euro. Totul a fost distrus, un patrimoniu uriaş care aparţinea statului a ajuns pe mâinile Angelei Crăciun. După vânzarea activelor, şi-a cumpărat un castel în Franţa, pe Valea Loirei, cu suma de 4 milioane de euro. Într-o emisiune a postului Pro TV difuzată în 2009, Angela Crăciun s-a plâns chiar că a fost învinsă de hăţişurile birocraţiei româneşti şi de tergiversarea procesului de cumpărare al castelului din Pomi. Altruista băimăreancă a mai spus că voia să transforme castelul într-un centru cultural şi un cămin de bătrâni. Potrivit presei maramureşene, Angela Crăciun a plecat cu banii în Franţa, renunţând la investiţiile imobiliare în România, pentru că, la un moment dat, cineva s-ar fi putut întreba cu adevărat pe ce căi i-a obţinut.
