La Satu Mare, motorina a ajuns la un nivel atât de poetic încât litrul costă aproape cât un mic dejun decent: zece lei. Nu e clar dacă mai alimentăm mașina sau ne facem abonament la ea, ca la sală – doar că aici transpiri de la preț, nu de la efort.
În aceste condiții, cetățenii cu spirit practic au găsit soluția: „Lăsăm mașinile și trecem pe tracțiune animală!” Sună bine, rustic, aproape turistic. Îți și imaginezi coloane elegante de căruțe defilând prin oraș, claxonul înlocuit cu un „hăăi!” bine plasat.
Doar că entuziasmul se oprește brusc la primul sac de furaje. Pentru că, surpriză: dacă motorina e de zece lei, ovăzul visează și el la carieră internațională. Nu de alta, dar și calul mănâncă, nu merge pe promisiuni electorale.
Așa că, după calcule serioase făcute pe colțul bonului fiscal, concluzia e clară: nici mașina nu mai merge, nici calul nu mai trage… iar noi vom evolua spectaculos.
Înapoi la mersul pe jos. Economic, ecologic și – mai nou – obligatoriu.




















